inseguire

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină insĕqui.

Pronunție

• AFI: /inse'gwire/

Verb

1. a fugi după, a alerga după, a urmări, a hăitui; (p. ext.) a persecuta
2. (fig.) a urmări (un scop), a căuta să realizeze

Cuvinte derivate

• inseguimento
• inseguirsi
• inseguitore

Cuvinte apropiate

• seguire

Referințe

• Treccani.it