instigator
română
Etimologie
Din franceză instigateur < latină instigator, instigatoris.
Pronunție
- AFI: /in.sti.ga'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului instigator | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | instigator | instigatori |
| Feminin | instigatoare | instigatoare |
| Neutru | instigator | instigatoare |
- care instigă; ațâțător, provocator, incitator.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului instigator | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | instigator | instigatori |
| Articulat | instigatorul | instigatorii |
| Genitiv-Dativ | instigatorului | instigatorilor |
| Vocativ | instigatorule | instigatorilor |
- persoană care instigă; ațâțător, provocator, incitator.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online