intendență

română

Variante

Etimologie

Din franceză inténdance, italiană intendenza.

Pronunție

  • AFI: /in.ten'den.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
intendență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ intendență intendențe
Articulat intendența intendențele
Genitiv-Dativ intendenței intendențelor
Vocativ intendență intendențelor
  1. (în trecut) serviciu din cadrul forțelor armate care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană și cu echipament.


Traduceri

Referințe