română

Etimologie

Din franceză intercepter.

Pronunție

  • AFI: /in.ter.ʧep'ta/


Verb


Conjugarea verbului
intercepta
Infinitiv a intercepta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
interceptez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să intercepteze
Participiu interceptat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui; a surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență între două persoane etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe