intercondiționare
română
Etimologie
Din inter- + condiționare.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului intercondiționare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | intercondiționare | intercondiționări |
| Articulat | intercondiționarea | intercondiționările |
| Genitiv-Dativ | intercondiționării | intercondiționărilor |
| Vocativ | intercondiționare | intercondiționărilor |
- legătură și condiționare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc.; interdependență.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online