interdicție
română
Variante
Etimologie
Din franceză interdiction < latină interdictio, interdictionis.
Pronunție
- AFI: /in.ter'dik.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului interdicție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | interdicție | interdicții |
| Articulat | interdicția | interdicțiile |
| Genitiv-Dativ | interdicției | interdicțiilor |
| Vocativ | interdicție | interdicțiilor |
- prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte.
- măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice.
- stare în care se află aceste persoane.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online