interfera
română
Etimologie
Din franceză interférer.
Pronunție
- AFI: /in.ter.fe'ra/
Verb
| Conjugarea verbului interfera | |
| Infinitiv | a interfera |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
' |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să interfereze |
| Participiu | interferat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre mișcări vibratorii) a se suprapune compunându-și efectele, a produce fenomenul interferenței; (p.gener.) a se suprapune, a se încrucișa, a se combina.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online