interfera

română

Etimologie

Din franceză interférer.

Pronunție

• AFI: /in.ter.fe'ra/

Verb

Conjugarea verbului interfera
Infinitiv	a interfera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să interfereze
Participiu	interferat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre mișcări vibratorii) a se suprapune compunându-și efectele, a produce fenomenul interferenței; (p.gener.) a se suprapune, a se încrucișa, a se combina.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fraternei

Referințe

• DEX '98 via DEX online