interlocutoare

română

Etimologie

Din interlocutor.

Pronunție

• AFI: /in.ter.lo.ku'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului interlocutoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interlocutoare	interlocutoare
Articulat	interlocutoarea	interlocutoarele
Genitiv-Dativ	interlocutoarei	interlocutoarelor
Vocativ	interlocutoareo	interlocutoarelor

1. persoană care vorbește cu alta sau cu alții, care participă la o conversație.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online