invariant

română

Variante

• invariantă

Etimologie

Din franceză invariant.

Pronunție

• AFI: /in.va.ri'ant/

Substantiv

Declinarea substantivului invariant
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	invariant	invarianți
Articulat	invariantul	invarianții
Genitiv-Dativ	invariantului	invarianților
Vocativ	invariantule	invarianților

1. mărime, relație, proprietate etc. care rămâne neschimbată în urma aplicării sau intervenției unei transformări.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înnărăvit

Referințe

• DEX '98 via DEX online