invectiva

română

Etimologie

Din franceză invectiver.

Pronunție

• AFI: /in.vek.ti'va/

Verb

Conjugarea verbului invectiva
Infinitiv	a invectiva
Indicativ prezent pers. 1 sg.	invectivez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să invectiveze
Participiu	invectivat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a spune invective la adresa cuiva; a insulta.

Cuvinte derivate

• invectivare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online