română

Etimologie

Din irită.

Pronunție

  • AFI: /iˈri.te/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru irită.

Etimologie

Din irita.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru irita.
  2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru irita.





italiană

(italiano)

Etimologie

Din iride („iris”) + -ite.

Pronunție


Substantiv

irite f., iriti pl.

  1. (med., oftal.) irită

Cuvinte apropiate

Referințe