Etimologie

Din franceză ironie < latină ironia.

Pronunție

  • AFI: /i.ro'ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
ironie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ironie ironii
Articulat ironia ironiile
Genitiv-Dativ ironiei ironiilor
Vocativ ironie ironiilor
  1. vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare.

Cuvinte derivate

Expresii

  • Ironia sorții = joc neașteptat al întâmplării


Traduceri

Anagrame

Referințe