iscăli

română

Din slavă (veche) iskaljati, iskalu.

Conjugarea verbului (se) iscăli
Infinitiv	a (se) iscăli
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) iscălesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) iscălească
Participiu	iscălit
Conjugare	IV

(v.tranz. intranz. refl.) a (-și) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc., a (-și) pune semnătura (pentru a întări, a autentifica etc.); a (se) semna.