Etimologie

Din slavă (veche) isprava, bulgară изправа (izprava).

Pronunție

  • AFI: /isˈpra.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
ispravă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ispravă isprăvi
Articulat isprava isprăvile
Genitiv-Dativ isprăvii isprăvilor
Vocativ ispravă isprăvilor
  1. faptă, treabă, acțiune dusă (cu bine) până la capăt, îndeplinită cu succes; (p.ext.) aventură.
  2. (ir.) poznă, năzdrăvănie.
  3. rezultat bun obținut în urma unor eforturi; succes, reușită, izbândă.

Locuțiuni

Expresii

  • Fără nici o (sau vreo) ispravă = fără nici un rezultat; zadarnic


Traduceri

Referințe