iubeață

română

Etimologie

Din iubeț.

Pronunție

• AFI: /juˈbe̯a.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului iubeață
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iubeață	iubețe
Articulat	iubeața	iubețele
Genitiv-Dativ	iubeței	iubețelor
Vocativ	iubeațo	iubețelor

1. (pop.) persoană care iubește mult, care este pătimașă în dragoste.
2. (înv.) persoană căreia îi place mult ceva, care este amatoare de...

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online