română

Etimologie

Din maghiară íz.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
iz
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iz izuri
Articulat izul izurile
Genitiv-Dativ izului izurilor
Vocativ izule izurilor
  1. miros deosebit, specific, aromă particulară.
  2. (spec.) miros (și gust) neplăcut.


Traduceri

Referințe