izbândi

română

Etimologie

Din slavă (veche) izbondon.

Pronunție

• AFI: /iz.bɨn'di/

Verb

Conjugarea verbului izbândi
Infinitiv	a izbândi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	izbândesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să izbândească
Participiu	izbândit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a învinge (în luptă), a fi victorios; a birui, a triumfa.
2. (v.tranz.) a reuși într-o acțiune, a izbuti să realizeze ceva.
3. (v.tranz.) a duce la îndeplinire; a realiza, a împlini.

Cuvinte derivate

• izbânditor
• izbândă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online