jejun
română
Etimologie
Din franceză jéjunum.
Pronunție
- AFI: /ʒe'ʒun/
Substantiv
| Declinarea substantivului jejun | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | jejun | jejunuri |
| Articulat | jejunul | jejunurile |
| Genitiv-Dativ | jejunului | jejunurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- parte a intestinului subțire care unește duodenul cu intestinul gros.
Traduceri
Traduceri