juncă

română

Etimologie

Din latină juvenca.

Pronunție

• AFI: /ˈʒun.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului juncă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	juncă	junci
Articulat	junca	juncile
Genitiv-Dativ	juncii	juncilor
Vocativ	'	'

1. vacă tânără, între doi și trei ani, care încă nu a avut vițel; junică.

Traduceri

Traduceri