Variante de scriere Vezi și : justifică

română

Etimologie

Din latină justificare, franceză justifier.

Pronunție

  • AFI: /ʒus.ti.fiˈka/


Verb


Conjugarea verbului
justifica
Infinitiv a justifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
justific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să justifice
Participiu justificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a arăta că ceva este just, legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva.
  2. (v.refl.) a da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc; a se dezvinovăți.
  3. (v.tranz.) a dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din justifica.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru justifica.

Referințe