juvete

română

Etimologie

Din ucraineană žyvec.

Pronunție

• AFI: /ʒu've.te/

Substantiv

Declinarea substantivului juvăț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	juvăț	juvețe
Articulat	juvățul	juvețele
Genitiv-Dativ	juvățului	juvețelor
Vocativ	'	'

1. ochi care poate fi strâns, format prin înnodare la capătul unei frânghii, folosit, mai ales, pentru a prinde un animal; laț.

Traduceri

Traduceri