karga

turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din turca veche karga < proto-turcică *kārga, *KArga.

Pronunție

• AFI: /kɑɾ.gɑ/

Substantiv

karga, pl. kargalar

1. cioară

Sinonime

• kuzgun

Cuvinte derivate

• kargaburnu

Cuvinte compuse

• ekin kargası
• karga burun
• karga düleği

Expresii

• karga bokunu yemeden