lăcătuș
Etimologie
Din maghiară lakatos.
Pronunție
- AFI: /lə.kə'tuʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului lăcătuș | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lăcătuș | lăcătuși |
| Articulat | lăcătușul | lăcătușii |
| Genitiv-Dativ | lăcătușului | lăcătușilor |
| Vocativ | ' | ' |
- meșter care face sau repară lacăte și alte obiecte metalice.
- muncitor specializat în ajustarea, asamblarea și repararea unor piese metalice la mașini.
Traduceri
Traduceri