lăfăi
Etimologie
Din maghiară leffenni ("a bălăbăni, a atârna").
Pronunție
- AFI: /lə.fə'i/
Verb
Conjugarea verbului se lăfăi | |
Infinitiv | a se lăfăi |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
mă lăfăi/lăfăiesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să se lăfăie/lăfăiască |
Participiu | lăfăit |
Conjugare | IV |
- (v.refl.) a sta comod pe ceva sau undeva, întinzându-și corpul în voie.
- Se lăfăiește pe cuptor.
- a trăi comod, în belșug.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a sta comod, întinzându-și corpul în voie