lăudător

română

Etimologie

Din latină laudatorius sau lăuda + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /lə.u.də'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului lăudător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lăudător	lăudători
Articulat	lăudătorul	lăudătorii
Genitiv-Dativ	lăudătorului	lăudătorilor
Vocativ	lăudătorule	lăudătorilor

1. persoană care laudă.

Cuvinte derivate

• lăudătoare

Expresii

• A-i fi murit (cuiva) lăudătorii, = se spune ironic despre cineva sau cuiva care se laudă singur

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• adoratul
• adulator

Referințe

• DEX '98 via DEX online