lavină

română

Etimologie

Din germană Lawine.

Pronunție

• AFI: /la'vi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului lavină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lavină	lavine
Articulat	lavina	lavinele
Genitiv-Dativ	lavinei	lavinelor
Vocativ	'	'

1. masă de zăpadă care se rostogolește de pe un munte ducând cu sine tot ce întâlnește în cale; avalanșă.

Traduceri

Traduceri