legământ
română
Etimologie
Din latină ligamentum.
Pronunție
- AFI: /le.gə'mɨnt/
Substantiv
| Declinarea substantivului legământ | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | legământ | legăminte |
| Articulat | legământul | legămintele |
| Genitiv-Dativ | legământului | legămintelor |
| Vocativ | ' | ' |
- promisiune solemnă, prin care cineva se obligă să realizeze ceva.
- situație dintre persoane sau dintre comunități care ajung să se înțeleagă asupra unui lucru; înțelegere; învoială.
Traduceri
Traduceri