română

Etimologie

Din leică + sufixul -uliță.

Pronunție

  • AFI: /lej.ku'li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
leiculiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ leiculiță leiculițe
Articulat leiculița leiculițele
Genitiv-Dativ leiculiței leiculițelor
Vocativ leiculiță leiculițelor
  1. (pop.) leicuță.


Traduceri

Anagrame

Referințe