litotă
română
Etimologie
Din franceză litote.
Pronunție
- AFI: /li'to.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului litotă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | litotă | litote |
| Articulat | litota | litotele |
| Genitiv-Dativ | litotei | litotelor |
| Vocativ | ' | ' |
- procedeu stilistic folosit pentru a exprima o idee sau un sentiment prin negație.
Traduceri
Traduceri