loriot

Vezi și : Loriot

franceză

(français)

Etimologie

Din forma mai veche loriol, prin franceza veche oriol < latină aureolus.

Pronunție

• AFI: /lɔ.ʁjo/

Substantiv

loriot m., loriots pl.

1. grangur

   Le loriot entra dans la capitale de l'aube.

Cuvinte compuse

• compère-loriot

Referințe

• Wiktionnaire