lovi

Vezi și : loví, lóvi, lõvi

română

Din slavă loviti („a vâna, a prinde, a pescui”).

(v.tranz., intranz. și refl.) a (se) atinge cu putere, a (se) izbi.
Lovise în ușă cu piciorul.
(v.tranz.) a bate.
L-a lovit la cap.
(v.tranz.) (fig.) a aduce prejudicii, pagube; a atinge, a leza.
S-a lovit tare la genunchi.
(v.tranz. și refl.) a (se) atinge (fără violență).
(v.refl.) a da peste o piedică, a se împiedica, a se izbi de...
(v.tranz.) a izbi drept în țintă cu un proiectil, cu o săgeată etc.
Glonțul a lovit iepurele.
(v.refl. recipr.) (înv.; despre țări, terenuri etc.) a se învecina.
(v.tranz.) (despre stări fiziologice, boli etc.) a veni brusc asupra cuiva, a cuprinde, a apuca, a copleși.
(v.refl. recipr.) (înv.) a se asemăna, a se potrivi.
(v.tranz.) (înv.) a ataca.
(v.refl. recipr.) a se lupta.

1: izbi, bate, (rar) zupăi, (Transilv.) șupi
2: bate, izbi, (înv. și reg.) răzbi, (reg.) toca
3: (înv.) (se) poticni, plesni
4: ciocni
6: ajunge, atinge, izbi, nimeri, ochi, pocni, (pop.) păli, picni, (reg.) tâlni, (Transilv.) tălăli
10: ataca

A se lovi cu capul de pragul de sus = a dobândi experiență în urma unor întâmplări nefericite
A se lovi ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc

a intra în contact violent (unul cu altul)

Din lovi.