lustrui

română

Etimologie

Din lustru + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /lus.tru'i/

Verb

Conjugarea verbului lustrui
Infinitiv	a lustrui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	lustruiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să lustruiască
Participiu	lustruit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a da lustru (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect.
2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) găti, a (se) ferchezui; (p.ext.) a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda.

Cuvinte derivate

• lustruială
• lustruire
• lustruit
• lustruitor

Cuvinte compuse

• mașină de lustruit
• piatră de lustruit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online