mânătarcă

română

Etimologie

Din bulgară manatarka.

Pronunție

• AFI: /mɨ.nə'tar.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului mânătarcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mânătarcă	mânătărci
Articulat	mânătarca	mânătărcile
Genitiv-Dativ	mânătărcii	mânătărcilor
Vocativ	'	'

1. ciupercă comestibilă cu piciorul alb, gros și cu pălăria brună-gălbuie; hrib.

Traduceri

Traduceri