mânătarcă
română
Etimologie
Din bulgară manatarka.
Pronunție
- AFI: /mɨ.nə'tar.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mânătarcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mânătarcă | mânătărci |
| Articulat | mânătarca | mânătărcile |
| Genitiv-Dativ | mânătărcii | mânătărcilor |
| Vocativ | ' | ' |
- ciupercă comestibilă cu piciorul alb, gros și cu pălăria brună-gălbuie; hrib.
Traduceri
Traduceri