română

Variante

Etimologie

Din mână + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /mɨ.nə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mânătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mânătură mânături
Articulat mânătura mânăturile
Genitiv-Dativ mânăturii mânăturilor
Vocativ mânătură mânăturilor
  1. (în credințele populare) farmec, vrajă; (p.ext.) boală pricinuită de un farmec, de o vrajă care i s-a făcut cuiva.


Traduceri

Anagrame

Referințe