mâncătoare
română
Etimologie
Din mâncător.
Pronunție
- AFI: /mɨn.kə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mâncătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mâncătoare | mâncătoare |
| Articulat | mâncătoarea | mâncătoarele |
| Genitiv-Dativ | mâncătoarei | mâncătoarelor |
| Vocativ | mâncătoareo | mâncătoarelor |
- ființă care mănâncă; consumatoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online