mândruliță

română

Etimologie

Din mândruță + sufixul -uliță.

Pronunție

• AFI: /mɨn.dru'li.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului mândruliță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mândruliță	mândrulițe
Articulat	mândrulița	mândrulițele
Genitiv-Dativ	mândruliței	mândrulițelor
Vocativ	mândruliță	mândrulițelor

1. (pop.) mândruță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online