mântuire
română
Etimologie
Din a (se) mântui.
Pronunție
- AFI: /mɨn.tu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mântuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mântuire | mântuiri |
| Articulat | mântuirea | mântuirile |
| Genitiv-Dativ | mântuirii | mântuirilor |
| Vocativ | mântuire | mântuirilor |
- acțiunea de a (se) mântui și rezultatul ei; mântuință.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online