mânuriță
română
Etimologie
Din mânuri (pluralul lui mână) + sufixul -iță.
Pronunție
- AFI: /mɨ.nu'ri.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului mânuriță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mânuriță | mânurițe |
Articulat | mânurița | mânurițele |
Genitiv-Dativ | mânuriței | mânurițelor |
Vocativ | mânuriță | mânurițelor |
- (reg.) mânuță.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online