română

Etimologie

Din mânuri (pluralul lui mână) + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /mɨ.nu'ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mânuriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mânuriță mânurițe
Articulat mânurița mânurițele
Genitiv-Dativ mânuriței mânurițelor
Vocativ mânuriță mânurițelor
  1. (reg.) mânuță.


Traduceri

Anagrame

Referințe