mânzuleț

română

Etimologie

Din mânz + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /mɨn.zu'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului mânzuleț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mânzuleț	mânzuleți
Articulat	mânzulețul	mânzuleții
Genitiv-Dativ	mânzulețului	mânzuleților
Vocativ	mânzulețule	mânzuleților

1. (reg.) mânzișor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online