măgăruș

română

Etimologie

Din măgar + sufixul -uș.

Pronunție

• AFI: /mə.ɡəˈruʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului măgăruș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	măgăruș	măgăruși
Articulat	măgărușul	măgărușii
Genitiv-Dativ	măgărușului	măgărușilor
Vocativ	măgărușule	măgărușilor

1. diminutiv al lui măgar.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online