mărăcinar

română

Etimologie

Din mărăcine + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /mə.rə.ʧi'nar/

Substantiv

Declinarea substantivului mărăcinar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mărăcinar	mărăcinari
Articulat	mărăcinarul	mărăcinarii
Genitiv-Dativ	mărăcinarului	mărăcinarilor
Vocativ	mărăcinarule	mărăcinarilor

1. nume dat mai multor păsări călătoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-închis și cu gâtul negru, care trăiesc prin mărăcinișuri, în apropierea apelor (Saxicola).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online