măre

română

Variante

• mări

Etimologie

Din neogreacă μῶρε (more) „prost, nebun”. Confer albaneză morë.

Puțin probabilă derivarea din latină mās („mascul”) (Philippide, II, 722); și mai puțin încă din latină amōrem (Șeineanu, Istoria filologiei, 345).

Pronunție

• AFI: /'mə.re/

Interjecție

1. (pop.) cuvânt care exprimă: mirare; curiozitate; nedumerire; surprindere, uimire; admirație etc.
2. termen de adresare: Măi, bre.
3. cuvânt prin care se subliniază o relatare, o afirmație.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arme
• eram
• râme

Referințe

• DEX '98 via DEX online