mărginire
Etimologie
Din a mărgini.
Pronunție
- AFI: /mər.ʤi'ni.re/
Substantiv
Declinarea substantivului mărginire | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mărginire | mărginiri |
Articulat | mărginirea | mărginirile |
Genitiv-Dativ | mărginirii | mărginirilor |
Vocativ | mărginire | mărginirilor |
- acțiunea de a (se) mărgini și rezultatul ei.
- (fig.) posibilitate redusă de înțelegere, de intuiție; îngustime spirituală, mediocritate (în gândire, în concepții etc.) prostie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online