mărginuță

română

Etimologie

Din margine + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /mər.ʤi'nu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărginuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărginuță mărginuțe
Articulat mărginuța mărginuțele
Genitiv-Dativ mărginuței mărginuțelor
Vocativ mărginuță mărginuțelor
  1. diminutiv al lui margine; mărgioară.


Traduceri

Referințe