mărturisiți

română

Etimologie

Din mărturisit.

Pronunție

• AFI: /mər.tu.riˈsiʦʲ/

Adjectiv

1. forma de masculin plural pentru mărturisit.

Etimologie

Din mărturisi.

Verb

1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru mărturisi.
2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru mărturisi.
3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru mărturisi.