maestru
Etimologie
Din italiană maestro.
Pronunție
- AFI: /ma'es.tru/
Substantiv
| Declinarea substantivului maestru | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | maestru | maeștri |
| Articulat | maestrul | maeștrii |
| Genitiv-Dativ | maestrului | maeștrilor |
| Vocativ | maestrule | maeștrilor |
- persoană care a adus contribuții (deosebit de) valoroase într-un domeniu de activitate, fiind adesea considerată drept îndrumător, model, șef al unei școli, creator al unui curent etc.
- titlu dat în trecut profesorilor care predau în școli discipline ca desenul, muzica etc. (fără să aibă un titlu academic); persoană care avea acest titlu.
- persoană competentă, calificată într-un anumit domeniu (de obicei muzică, dans, sport), care adesea instruiește pe cineva în domeniul respectiv.
- titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase etc.; persoană care poartă acest titlu.
- maistru.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- concert-maestru, maestru de concert
- Maestru al Sportului
- Maestru Emerit al Sportului
- Maestru Emerit al Artei
- maestru de ceremonie, maestru de ceremonii
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online