maestru

română

Etimologie

Din italiană maestro.

Pronunție

• AFI: /ma'es.tru/

Substantiv

Declinarea substantivului maestru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	maestru	maeștri
Articulat	maestrul	maeștrii
Genitiv-Dativ	maestrului	maeștrilor
Vocativ	maestrule	maeștrilor

1. persoană care a adus contribuții (deosebit de) valoroase într-un domeniu de activitate, fiind adesea considerată drept îndrumător, model, șef al unei școli, creator al unui curent etc.
2. titlu dat în trecut profesorilor care predau în școli discipline ca desenul, muzica etc. (fără să aibă un titlu academic); persoană care avea acest titlu.
3. persoană competentă, calificată într-un anumit domeniu (de obicei muzică, dans, sport), care adesea instruiește pe cineva în domeniul respectiv.
4. titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase etc.; persoană care poartă acest titlu.
5. maistru.

Cuvinte derivate

• maestră

Cuvinte compuse

• concert-maestru, maestru de concert
• Maestru al Sportului
• Maestru Emerit al Sportului
• Maestru Emerit al Artei
• maestru de ceremonie, maestru de ceremonii

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• retușam

Referințe

• DEX '98 via DEX online