magnetit

română

Etimologie

Din franceză magnétite.

Pronunție

• AFI: /mag.ne'tit/

Substantiv

Declinarea substantivului magnetit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	magnetit	'
Articulat	magnetitul	'
Genitiv-Dativ	magnetitului	'
Vocativ	'	'

1. oxid natural de fier cu proprietăți magnetice.

Traduceri

Traduceri