magnetofon
română
Etimologie
Din franceză magnétophone.
Pronunție
- AFI: /mag.ne.to'fon/
Substantiv
| Declinarea substantivului magnetofon | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | magnetofon | magnetofoane |
| Articulat | magnetofonul | magnetofoanele |
| Genitiv-Dativ | magnetofonului | magnetofoanelor |
| Vocativ | ' | ' |
- aparat pentru înregistrarea semnalelor sonore pe o bandă magnetică sau pe un fir metalic și reproducerea lui ulterioară.
Traduceri
Traduceri