română

Etimologie

Din franceză magnétothèque.

Pronunție

  • AFI: /mag.ne.to'te.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
magnetotecă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ magnetotecă magnetoteci
Articulat magnetoteca magnetotecile
Genitiv-Dativ magnetotecii magnetotecilor
Vocativ magnetotecă magnetotecilor
  1. colecție de benzi magnetice (înregistrate); (p.ext.) mobilă în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru audierea benzilor magnetice înregistrate.


Traduceri

Referințe