magrana

catalană

(català)

Variante

• manglana, mangrana

Etimologie

Compus din latină mille-grana („o mie de semințe”) + malogranatum („fruct cu semințe”). Confer galiciană milgranda și portugheză milgrada.

Pronunție

• (occidental) AFI: /maˈɡɾa.na/
• (central, oriental) AFI: /məˈɡɾa.nə/

Substantiv

magrana f., magranes pl.

1. (bot.) rodie

Cuvinte derivate

• magraner
• magraneta

Cuvinte compuse

• magrana albar
• magrana de pa
• magrana de punta de rama
• magrana preciosa
• magrana real
• magrana Sacaries
• magrana tendral

Expresii

• com una magrana

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary